Comunicate

Crearea Comunităţii Europene poate fi privită ca fiind una dintre cele mai interesante momente ale istoriei contemporane/moderne. Spaţiul european a fost prin tradiţie un spaţiu al conflictelor între naţiuni.

Apariţia Americii ca putere mondială respectiv cele două conflagraţii mondiale au făcut ca principalele puteri europene să conştientizeze: Europa nu mai este demult punctul central al dezvoltării economice şi a puterii mondiale, astfel că, pentru a putea rămâne un factor de influenţă decisiv, vor trebui să devenină partenere cu ţări tradiţional rivale.

Reconcilierea franco-germană este văzută şi azi ca fiind un element esenţial al Comunităţii Economice Europene, iar mai apoi a Uniunii Europene. Poate am putea lua exemplu şi în ceea ce priveşte relaţiile româno-maghiare.

Aceasta este prima ocazie adevărată pentru a putea sărbători împreună cu Europa. Este o situaţie ironică, deoarece, din păcate, mulţi dintre noi nu prea înţeleg CE anume aniversăm: ce înseamnă cei 50 de ani de construcţie, ce înseamnă acel obiectiv, ca printr-o constituţie unică să definim soarta acestei comunităţi ce numără peste 400 de milioane de cetăţeni? Cum anume conştientizăm fiecare în parte cetăţenia noastră europeană?

Cu toate că am aderat doar de trei luni, aproape că am uitat să mai vorbim de Uniune. Viaţa politică din România este preocupată de cu totul altfel de lucruri. S-a vorbit despre Uniune doar în contextul alegerilor, însă şi acea retorică a avut un puternic iz de politică internă. În viaţa de zi cu zi a oamenilor nu s-a schimbat nimic, oamenii nu sunt interesaţi de problema europeană. Poate acele persoane înţeleg schimbarea, care trec mai des graniţa româno-maghiară. Într-adevăr, acolo se trece liber, doar cu ajutorul cărţii de identitate. Nu există vamă dublă şi nici controale ale portbagajelor.

Şi totuşi: ce anume ar trebui să facem pentru a fi mai mult în această nouă situaţie?
Ar trebui să vedem Uniunea nu doar ca factori pasivi ci mai degrabă ca factori constructivi, ca formatori ai acesteia. Statele recent aderate pornesc cu handicapul de a nu vedea şi a nu înţelege în totalitate mecanismele de luare a deciziilor, nu cunosc încă acei oameni în comisii care lucrează de mai mulţi ani împreună, se ştiu bine, îşi cunosc stilul, metodele de materializare a intereselor. Va trebui să învingem acest handicap cât mai curând posibil.

Odată ce am intrat în „trafic” vom putea să ne mişcăm mult mai eficient în acest sistem. Ar trebui să vină acel moment când România nu va spune doar că este a şaptea ţară ca mărime din Europa ci şi cum anume vede ea Europa.

Din păcate, în momentul actual, se pare că nimeni nu este interesat să vorbească despre aceste lucruri. Principala ştire legată de prezenţa română, care a venit de la şedinţa Consiliului European a fost că preşedintele şi premierul nu şi-au vorbit nici de această dată. Însă nici un cuvânt nu s-a spus despre ce poziţie a adoptat România la acea şedinţă a Consiliului.

Aici consider eu că trebuie să realizăm o schimbare de mentalitate. Uniunea Europeană, calitatea noastră de membru nu ar trebui să o tratăm în continuare ca pe o problemă de politică externă, ci ar trebui să o discutăm ca pe temă care ne priveşte pe toţi în mod direct.