Stiri Internationale

O încălcare care ameninţă viaţa şi viitorul a aproape 300 de adolescente din Nigeria. Aşa cum un articol din Financial Times London spune:Extremiştii islamici din secta Boko Haram sunt cunoscuţi de cinci ani pentru atrocităţile lor. În zonele sărace din nord-vestul Nigeriei, au omorât copii care mergeau la şcoală, au atacat moschee şi biserici, iar anul acesta au omorât sute de oameni din sate, având ca scop instaurarea legii islamice radicale într-o naţiune cu o varietate etnică.

În ultimele trei săptămâni au planificat două atacuri cu bombe în cele mai populate cartiere ale oraşului Abuja, omorând aproape 100 de oameni, atacând şi alte zone ale ţării. Încercarea lor este să destabilizeze Nigeria, care va găzdui în curând Forumul Economic Mondial, dar iată care este ultima problemă: răpirea a 270 de adolescente, majoritatea răpite pe 14 aprilie, cu vârste cuprinse între 16-18 ani.

Fetele se pregăteau pentru examene, au fost răpite din şcoală […] La început s-a crezut că sunt ţinute ca ostatice, dar liderul sectei Boko Haram a declarat cu două zile în urmă că acestea au fost răpite pentru a fi îndepărtate de familiile lor pentru totdeauna şi pentru a fi vândute ca soţii.Liderul Boko Haram, Abubakar Shekau a declarat într-un video: „V-am răpit fetele.

Le voi vinde în piaţă, cu ajutorul lui Allah. Allah m-a instruit să le vând. Ele sunt proprietatea lui Allah şi îi voi asculta instrucţiunile.”Nu ştiu câţi ştim ceva despre Boko Haram, dar ar trebui pentru că este una din cele mai importante organizaţii teroriste din lume şi una din cele mai periculoase de pe glob. Numele tradus al organizaţiei înseamnă: „educaţia occidentală este păcătoasă”. Ţinta lor sunt copii, adolescenţii, studenţii şi şcolile. În cazul acesta ţinta lor au fost tinerele fete, pentru că din perspectiva lor fetele nu au de ce să fie educate.

Ei susţin că acest lucru este un simptom al educaţiei occidentale care va distruge cultura nigeriană.Boko Haram este o organizaţie teroristă, dar este greu de imaginat că există o astfel de grupare care poate răpi aproape 300 de adolescente şi acum ameninţă că nu le va elibera niciodată, ci le vor vinde ca sclave. Ceea ce este şi mai incredibil este faptul că deşi cu privire la această tragedie lumea întreagă este scandalizată (Financial Times, CNN, New York Times, Washington Post, The Times of London, ziare din întreaga lume care condamnă această acţiune, apoi ONU şi alte naţiuni care declară această situaţie ca fiind o atrocitate) nimeni nu fac nimic. Majoritatea fetelor au fost răpite în 14 aprilie, acum 2 săptămâni. Au fost răpite în pădure şi nu s-au mai întors. Pe zi ce trece întoarcerea lor este mai puţin probabilă.

Fiecare zi creşte posibilitatea ca ele să fie vândute ca sclave. Fiecare zi creşte probabilitatea că ele vor fi soţiile unor oameni care le-au cumpărat. Şi această realitate îngrozitoare se conturează tot mai mult pentru că lumea întreagă pare neputincioasă.Editorialul din Financial Times cere ca poliţia din Nigeria să facă ceva.

Însă este tot mai clar pentru întreaga lume că guvernul nigerian nu face faţă situaţiei. Dar celelalte naţiuni din Africa? Multe din ele sunt ţinta sectei Boko Haram, sau a altor organizaţii islamice teroriste şi se confruntă cu aceleaşi probleme. Dar Naţiunile Unite? Singura acţiune vizibilă de până acum au fost declaraţiile de presă, nimic concret la faţa locului.Dacă avem nevoie de dovezi ale urâţeniei păcatului, a consecinţelor sociale profunde ale păcatului şi a inabilităţii şi lipsei de putere a unei lumi întregi în faţa unei astfel de orori, iată o dovada importantă.

O dovadă pe care nu o poţi nega. Şi chiar dacă instinctul moral al tuturor (mamă, tată, frate, familie, ţări, organizaţii) este de a le salva pe fetele acestea, se pare că nimeni nu este în stare să facă ceva. Şi aceasta este una din cele mai îngrozitoare realităţi a stării umane. O situaţie de genul acesta poate fi cunoscută, văzută, condamnată în public şi totuşi se pare că nimeni nu poate face ceva. Ce ne spune asta despre noi? Ce spune despre păcatul în care trăim? Ce ne spune despre nevoia unui Salvator? Ce ne spune asta despre nevoia unei noi creaţii?